Sursă: Hotnews.ro
Președintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, a anunțat în Alexandria, în discursul său, naționalizarea Canalului Suez, eveniment care a avut loc pe 26 iulie 1956. Acest act a dus la închiderea uneia dintre cele mai importante rute maritime mondiale, afectând traficul global de petrol și comerț.
În timpul discursului, Nasser a menționat de trei ori numele inginerului francez Ferdinand de Lesseps, cel care a construit canalul în 1869. În câteva minute, trupele egiptene au ocupat birourile companiei care administra canalul, fără a se folosi violență, fiind o operațiune pașnică. Ofițerii egipteni, informați doar cu câteva ore înainte, au fost instruiți să acționeze discret și să nu folosească arme.
Ce a însemnat închiderea Canalului Suez pentru lumea întreagă?
Operațiunea a fost secretă, iar trupele au intrat în acțiune în jurul orei 19:00, după ce au găsit birourile goale. În discursul său, Nasser a anunțat că canalul va fi transferat sub control egiptean, pentru a finanța barajul de la Assuan, după ce Occidentul refuzase sprijinul financiar pentru proiect.
- Canalul Suez era cea mai scurtă rută între Europa și petrolul din Golful Persic.
- Naționalizarea a fost motivată de dorința Egiptului de a-și finanța propriile proiecte de infrastructură.
- Criza a declanșat intervenția militară a Marii Britanii, Franței și Israelului, dar fără vărsare de sânge în operațiunea inițială.
- Transportul maritim global a fost profund afectat, iar Orientul Mijlociu a intrat într-una dintre cele mai mari crize geopolitice ale secolului XX.
Impactul naționalizării canalului asupra geopoliticii mondiale
Decizia lui Nasser a provocat o criză internațională, iar sprijinul popular din Egipt a întărit poziția președintelui. În ciuda presiunilor occidentale, canalul a rămas sub control egiptean, iar criza a marcat începutul unei perioade de tensiuni în regiune. Transportul maritim și economia globală au resimțit efectele, iar Egiptul a devenit simbolul rezistenței naționale.
Acest eveniment a rămas în istorie ca unul dintre cele mai importante momente de contestare a influenței occidentale în Orientul Mijlociu, marcând o etapă semnificativă în lupta pentru independență și control asupra resurselor strategice.