Sursă: Unupetrotus.ro
Un preot din județul Bacău s-a stins din viață sâmbătă, 4 iulie 2026, la numai 56 de ani, lăsând în urmă o comunitate îndurerată. Părintele Gheorghe Filip, parohul din Tescani, a fost un slujitor dedicat timp de peste două decenii în această parohie.
Citește și: Lipsa unui plan clar în renovarea locuinței generează cheltuieli suplimentare
Moartea sa a fost anunțată oficial de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, care a transmis un mesaj de condoleanțe pentru familia și credincioșii din localitate. Părintele Gheorghe Filip s-a născut la 1 martie 1970 în satul Ghindăoani și a absolvit Seminarul Teologic în 1993, la Mănăstirea Neamț. În același an, a fost hirotonit diacon și apoi preot, fiind numit în mai multe parohii din județ, până în 2003 când a devenit paroh la Tescani.
Contribuțiile părintelui Gheorghe Filip în comunitate
De-a lungul celor peste 20 de ani petrecuți în Tescani, părintele Gheorghe Filip a coordonat ample lucrări de renovare a bisericii și s-a implicat activ în viața localnicilor. A fost apreciat pentru apropierea de oameni și pentru activitatea sa pastorală, fiind un sprijin pentru credincioși în momente de încercare.
- Coordonarea renovării bisericii din Tescani
- Implicare în activități comunitare și sociale
- Sprijin spiritual pentru credincioși și familii
- Dezvoltarea proiectelor religioase locale
- Implicare în activități caritabile și de ajutor social
Reacții și mesajul de condoleanțe
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului îl descrie ca pe „un slujitor devotat al Sfântului Altar, un păstor apropiat de credincioși, un om al rugăciunii, al jertfei și al iubirii lucrătoare”. În mesajul de condoleanțe, se menționează că părintele Gheorghe Filip a fost un sprijin pentru cei aflați în încercări și o mângâiere pentru cei îndurerați.
După aproape 33 de ani de preoție, părintele lasă în urmă o comunitate îndurerată și o familie greu încercată. Arhiepiscopia a transmis condoleanțe pentru cei doi copii, rude și toți cei care l-au cunoscut, rugându-se ca sufletul său să fie așezat în ceata drepților, unde nu mai există durere sau întristare.